- a face o experienţă
- to make / to try an experimentto carry out an experiment.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a face o experienţă
Look at other dictionaries:
experienţă — EXPERIÉNŢĂ, experienţe, s.f. 1. Totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare în procesul practicii social istorice, al interacţiunii materiale dintre om şi lumea exterioară. 2.… … Dicționar Român
maturiza — MATURIZÁ, maturizez, vb. I. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină matur; a (se) matura. ♦ A ajunge sau a face să şi însuşească o bogată experienţă, multe cunoştinţe, un mod echilibrat de a judeca. – Matur + suf. iza. Trimis de claudia, 13 … Dicționar Român
stagiu — STÁGIU, stagii, s.n. 1. Perioadă de timp în cursul căreia un angajat începător lucrează pentru a dobândi experienţă în profesiunea sau în specialitatea lui, pentru a şi dovedi aptitudinile profesionale şi capacitatea de muncă. ♦ Vechimea în muncă … Dicționar Român
experiment — EXPERIMÉNT, experimente, s.n. Procedeu de cercetare în ştiinţă, care constă în provocarea intenţionată a unor fenomene în condiţiile cele mai propice pentru studierea lor şi a legilor care le guvernează; observaţie provocată, experienţă (2). –… … Dicționar Român
seamă — SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama… … Dicționar Român
învăţa — ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându i cum să… … Dicționar Român
roda — RODÁ, rodez, vb. I. tranz. 1. A face operaţia de rodaj, a efectua o rodare. ♦ refl. fig. A acumula o oarecare experienţă; a se obişnui, a se acomoda într o muncă. 2. A netezi foarte fin suprafaţa unui obiect cu ajutorul unor pulberi sau al unor… … Dicționar Român
practică — PRÁCTICĂ, practici, s.f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condiţiilor necesare existenţei societăţii, în primul rând spre producerea şi crearea bunurilor materiale şi a valorilor … Dicționar Român
cunoaşte — CUNOÁŞTE, cunósc, vb. III. 1. tranz. A lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile unui lucru, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă… … Dicționar Român
lecţie — LÉCŢIE, lecţii, s.f. 1. Formă de bază a organizării activităţii instructiv educative din şcoală, desfăşurată cu o clasă de elevi, într un timp determinat, sub conducerea unui învăţător sau a unui profesor în conformitate cu programa de… … Dicționar Român
trage — TRÁGE, trag, vb. III. I. 1. tranz. A face efortul de a mişca, de a deplasa ceva, apucându l pentru a l da la o parte sau pentru a l îndrepta spre un anumit punct. ♢ expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a i face (cuiva) un semn, a i atrage… … Dicționar Român
